Testimoniale

Amintirea experienței alecsandrine dăinuie peste ani și ani ...

Mă numesc Mara Sharp (Aiacoboae) si am urmat cursurile Colegiului National “Vasile Alecsandri” de la varsta de 10 ani pana la 18 ani, adica clasele de gimnaziu si cele de liceu.

Dupa absolvirea colegiului am ales sa studiez la facultatea de Psihologie la Arizona State University unde, pe baza rezultatelor sportive prin practicarea sportului sarituri in apa, am obtinut o bursa pe toata durata facultatii.

Cu nostalgie privesc la anii de gimnaziu si la anii de liceu si-mi amintesc de momentele frumoase alaturi de colegii de clasa, de profesorii deosebiti, de domna diriginta Daniela Harasemciuc (gimnaziu) si de domnul diriginte Badiu Maricel (liceu) care mi-au fost alaturi si m-au sustinut fara rezerve inca din prima zi atat ca elev cat si ca sportiv de performanta.

Am practicat la nivel de performanta sportul sarituri in apa timp de 18 ani si, in aceasta perioada au fost destule momente in care absenta de la scoala si deplasarile pentru concursuri au fost nelipsite.  Cu toate acestea, cu sustinerea si suportul profesorilor si a dirigintilor, am reusit sa ma concentrez si sa nuneglijez deloc activitatea educationala astfel incat am reusit sa obtin note excelente atat in gimaziu cat si in liceu absolvind in final cu media 9,40.

Ca sportiv de performanta am obtinut multe medalii de aur la  campionatele nationale iar, ca reprezentant al Romaniei, am obtinut medalii de argint si bronz la campionatele europene si multe participari la campionate mondiale. De asemenea, pe perioada facultatii am obtinut multe medalii la campionatele universitare.

Momentan locuiesc in Arizona alaturi de sotul si fiica mea si lucrez ca sports massage therapist.

La acest moment aniversar doresc tuturor profesorilor si elevilor Colegiului National “Vasile Alecsandri” mult succes si realizari in activitate!

Mara Sharp (Aiacoboae)

Se spune că o lumânare nu își pierde nimic din a sa strălucire dacă dă lumină și unei alte lumânări. Am mai zis și cu alte ocazii că "Trebuie să privești necontenit foarte sus dacă vrei să vezi foarte departe", dar oricum ar fi, traseul, parcursul meu academic în cadrul Colegiului Național "Vasile Alecsandri" din Bacău este legat iremediabil de acel eveniment definitoriu al vieții mele, și anume Olimpiada Internațională de Limbă Rusă Modernă. Îndrumat fiind de doamna profesoară Angela Sterpu și sub atenta ei coordonare, visul meu de a putea citi marii clasici ai literaturii ruse în original s-a putut adeveri, decizia studierii limbii ruse în liceu îndrumându-mă mai departe spre studierea acestei limbi și în facultate, astfel că lucrarea mea de diplomă a fost o analiză comparativă a marilor poeți ruși, Pușkin, Lermontov, Ahmatova și Țvetaeva. Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să ajung până aici, datorez mult acestui liceu, precum și oamenilor din el fără de care acest drum al meu în viață nu ar fi fost posibil.

Vlad Alexandru Covaci

absolvent promoția 2017, clasa 12D – diriginte prof. Badiu Maricel

Timp de 8 ani de zile, am pasit pragul Colegiului National "Vasile Alecsandri", zi de zi, cu aceeasi recunostinta, cu aceiasi pasi increzatori, cu aceeasi minte deschisa, asteptand sa fie modelata si cu acelasi spirit alecsandrian intiparit in suflet care dainuieste cu mine si la 4 ani de la absolvire si o va face mereu. Aici am cunoscut oameni, in adevaratul sens al cuvantului, aici mi-am gasit mentori, pentru care port respect, iubire, recunostinta si admiratie eterne. Aici am construit, la fiecare pas, cu rabdare si emotie, dar mai ales cu indispensabila indrumare, baza a tot ceea ce insemn eu astazi. Si mai ales, aici ma voi intoarce mereu, cu acelasi drag si dor, fie ca doar metaforic sau si fizic, caci aici imi e "acasa". Imi trec acum prin minte fulgerator clipe atat de dragi si pretioase reiterand momente etalon din viata mea de elev al CNVA: de la serbarile din cancelarie in prag de sarbatori, la festivitatile pline de emotie pentru absolventii nostri, rand pe rand, generatie cu generatie, pana cand am fost chiar eu numita "Sef de promotie" pentru a mea generatie, atat in gimnaziu, cat si in liceu; de la mandria de a reprezenta CNVA la olimpiadele si concursurile de mate, romana,  istorie, germana, biologie, fizica, chimie, engleza , geografie (materii pe care le-am indragit deopotriva), pana la sunetul de neuitat al clopotelului ;  de la satisfactia obtinerii rezultatelor mult sperate si muncite, pana la entuziasmul desfasurarii unei noi activitati extracurriculare, bineinteles, tot sub acoperisul CNVA; de la armonia imnului nostru care reverbera in tot sufletul atunci cand il intonam, pana la truda din ochii dascalilor mei care s-au aplecat mereu spre mine cu pasiune si migala si m-au ajutat sa cresc frumos. La ceas aniversar, cu emotie in suflet si cu glas tremurat, va spun MULTUMESC si la multi ani! La multi ani noua! La multi dumnevoastra stimati profesori! La multi ani tuturor celor in care salasluieste spirirtul alecsandrian si o va face mereu!

Andreea Pavăl

La mulți ani, CNVA Bacău! La mulți ani, DASCĂLI dragi!

Sunt onorat să aștern câteva rânduri despre colegiul în care am învățat și despre OAMENII de suflet pe care i-am întâlnit aici, în cei patru ani. Spun „OAMENI” și nu „profesori” pentru că ne-au fost nu doar dascăli, ci și modele exemplare de atitudine, voință, toleranță împletită cu fermitate, spirit tânăr, dăruire, implicare.

Când spun CNVA Bacău, mă gândesc, mai întâi, la corpul profesoral de elită din orașul și din județul nostru și, după cum am constatat la olimpiadele naționale la care am participat, corp de elită cunoscut în întreaga țară. Numele distinșilor profesori Tatiana Rizan, Anișoara Nechifor, Ramona Mocanu, Radu Galeru, Cătălin Barbu, Maricel Badiu au răsunat, de multe ori, alături de nume ale elevilor, pe podiumul de premiere la concursuri și olimpiade județene și naționale. Dumnealor sunt o parte din ceea ce devenim noi. Le datorăm mulțumiri pentru toată truda, pentru entuziasmul și tenacitatea cu care ne-au îndrumat!

Am avut norocul de a avea dirigintă pe doamna profesoară Tatiana Rizan. Am spus „norocul” pentru că mie îmi plac astfel de oameni: serioși, exigenți, neobosiți, respectând adevăratele principii și valori. Doamna dirigintă ne-a urmărit îndeaproape zborul. Ne-a ajutat și ne-a cerut mereu mai mult. Ne-a dat încredere și a fost lângă noi când am avut nevoie. Cu un „Măi, fraților!” știa să ne ajungă la suflet și să ne (re)amintească ținta noastră. Și, după 4 ani, trei sferturi din clasă am pășit pragul facultăților de medicină, iar ceilalți colegi au devenit studenți la alte universități de renume din țară.

Iar ca noi, atâtea alte generații...

CNVA Bacău înseamnă pentru mine și amintiri de neuitat: o uniformă purtată cu mândrie, colegi dragi care mi-au fost aproape, săli de clasă și laboratoare ce păreau la început reci și distante, dar ne-au devenit îndată prietenoase, premii, aplauze, zâmbete, bucurii, tinerețe!

O poveste frumoasă, către care mă întorc cu drag, de fiecare dată!

Sunt mândru că mă număr printre absolvenții acestui colegiu de frunte!

Vlad-Florin Chelaru

Student U.M.F. Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca

Heey! Sunt Eduard Filip (Edi, pe scurt), student de 22 de ani in anul 3 la Universitatea Tehnica Delft din Olanda.

Am fost elev in gimnaziu la CNVA in perioada 2010-2014. Acum, uitandu-ma in urma, realizez ca experienta din acei ani mi-a deschis ochii spre posibilitatea de a realiza ceea ce sunt acum: un om complex, cu spirit de perfectionist, care vrea sa stie sa faca o multitudine de lucruri.

In acei ani de gimnaziu, am facut parte din Ansamblul Folcloric "Ciucurelul", in care am resuit sa ma conectez cu alti oameni prin dansul traditional. Cu ajutorul lui am avut oportunitatea sa am parte de un schimb de experienta in Turcia, in care am descoperit cultura din acea tara, cat si metodologia de invatare din scoala care ne gazduia. Partea fascinanta era ca in acel proiect am vazut si alte ansambluri din alte tari, cu traditiile lor, ceea ce m-a fascinat enorm. Acum, fiind in Olanda, pot observa cu usurinta aceste diferente culturale, care pot fi un subiect de discutie interesant. In plus, elementele traditionale dau o nota originala fiecarei tari, iar mie imi place mult sa o experimentez pe propria piele.

Dar in acea perioada nu mi-a fost gandul doar la activitati extrascolare. Cum spuneam, sunt o fire perfectionista. Astfel, partea academica a fost, de asemenea, una dintre prioritati. Dorinta mea de a atinge excelenta a fost vizibila in doua momente cheie: perticiparea la Olimpiada Nationala de Matematica in clasa a 6-a, si participarea la etapa nationala la Olimpiada de Stiinte pentru Juniori (contine, fizica, biologie si chimie). Recomand oricarui elev, sa incerce sa prinda o asemenea oportunitate. E un sentiment foarte placut sa stai aproape o saptamana in care interactionezi cu oameni foarte destepti, care vad lumea din jur cu alti ochi, rezolva diverse probleme din perspective noi. Foarte fascinant a fost sa observ ca nici un elev din cei mai buni din tara nu se limiteaza doar la o singura materie: majoritatea vor sa fie complecsi. Inca o trasatura a acestor oameni este capacitatea lor creativa, ceea ce e foarte importanta pentru dezvoltarea personala si in cariera. E minunat modul in care pot folosi creativitatea in a rezolva probleme, dar si in viata de zi cu zi, cum ar fi eficientizarea energiei intr-o zi pentru a fi cel mai productiv.

In aceasta calatorie numita gimnaziu, nu puteam evolua atat de mult pe cont propriu. Profesorii au avut grija sa gaseasca potentialul din mine, dar si din ceilalti colegi din clasa mea, si sa il foloseasca astfel incat sa putem invata eficient si sa ne putem dezvolta atat pe plan, academic, cat si pe cel personal. Pentru mine, fiecare profesor a resuit sa imi deschida ochii catre elementele care fac materiile lor interesante, starnindu-mi curiozitatea. Si acum imi amintesc cum in cei 4 ani de gimnaziu, doamna profesoara Daniela Harasemciuc statea non-stop cu ochii pe mine, sa se asigure ca nu imi ies din ritm la matematica. Mai aveam momente cand voiam sa ma mai relaxez sau oboseam, dar dumneaei gasea mereu o cale sa ma motiveze sa vreau sa dau tot ce e mai bun din mine.

Cu aceste mici idei inchei prin a spune ca acea perioada a fost una plina de experiente placute, care m-au ajutat sa ma dezvolt asa cum mi-am dorit si mi-a deschis diverse porti spre a putea realiza multe lucruri de calitate, atat pe plan academic, cat si pe plan artistic si personal.

Eduard Filip

Şcoală pentru viaţă! Pe lângă un bagaj de cunoştinţe ȋncărcat cu care am plecat din Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”, important a fost pentru mine faptul că cei patru ani mi-au dat posibilitatea să mă descopăr pe mine şi cu atât mai mult, m-au ajutat să ȋmi descopăr pasiunile. Ceea ce sunt acum se datorează tuturor oamenilor şi experienţelor cumulate mai ales ȋn liceu (colegi, profesori, personal auxiliar cu care am interacţionat). Am crescut şi m-am format ȋn cei patru ani de liceu şi pot ȋn felul acesta scrie o etapă din dezvoltarea personală. Întregul mediu academic, activităţile şcolare şi extraşcolare, excursiile, evenimentele organizate ȋn afara orelor m-au făcut să simt că fac parte dintr-o mare familie!

Dacă ar fi să dau timpul ȋnapoi, un lucru pe care l-am apreciat a fost deschiderea profesorilor faţă de elevi: relaţiile de ataşament dintre elevi şi profesori au fost reale şi puternice. Profesorii nu au păstrat acea distanţă care se impune prin autoritate, ci mai degrabă ne-au arătat respect şi afecţiune; au reprezentat adevărate modele aspiraţonale care pe mine personal m-au motivat şi m-au susţinut ȋn tot ceea ce am făcut.

În toată această perioadă am ȋnvăţat ce ȋnseamnă empatia, ce ȋnseamnă pasiunea ȋn raport cu cariera, dar şi importanţa comunicării. Am ales să ȋmi urmez pasiunea, astfel că am absolvit Facultatea de Psihologie şi ȋn prezent sunt profesor. Acum, după 14 ani de la absolvirea Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri”, sunt fericită să afirm că decizia pe care am luat-o atunci, aceea de a-mi ȋncredinţa parcursul liceal colectivului de cadre didactice şi ȋntregului personal al colegiului a fost o decizie excelentă. Nu pot uita nicicând faptul că anii de liceu mi-au adus experienţe de ȋnvăţare de cea mai bună calitate, un echilibru ȋntre disciplină şi libertate, formarea apetitului pentru ştiinţă, ȋncurajarea şi hrănirea intereselor, precum şi multe momente de bucurie alături de colegi şi profesori (aş aminti aici momentele de socializare petrecute ȋn timpul pauzelor la cantina şcolii sau excursiile organizate ȋmpreună cu profesorii şi colegii).

Practic vorbind, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” este infuzat de o serie de principii clare, de calităţi precum aspiraţia neobosită către excelenţă, orientarea către găsirea de soluţii, deschidere şi curiozitate pentru nou şi inedit, curaj şi energie pentru realizarea obiectivelor, respect pentru ştiinţă şi utilizarea promptă a oportunităţilor de a evolua. În acest sens, ȋn cadrul Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” am beneficiat de un mediu propice ȋn care am putut ajunge ȋn mod natural să ȋmi doresc să fac performanţă şi să evoluez, să ȋmi stimulez motivaţia, curiozitatea şi să ȋmi alimentez dorinţa de excelenţă. Toate acestea sunt rezultatul unei bogate experienţe didactice, al unui respectat arătat pentru oameni şi pentru viaţă ȋn general.

Pot afirma că pentru mine Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” a reprezentat o “Şcoală pentru viaţă!”. Şcoala nu este doar o instituţie educaţională ci mai degrabă o societate care te pregăteşte pentru adevărata societate; educaţia nu se referă doar la cunoştinţe ci şi la pregătirea noastră pentru viitor. Aici am găsit un loc ȋn care m-am dezvoltat ca persoană, am ȋnvăţat cum să fac parte dintr-un grup, dintr-o comunitate. Mi-a fost oferită cheia succesului, cheia cu care am putut descifra viaţa de adult. Activităţile nonformale şi cunoştinţele dobândite mi-au fost de fapt mijloace prin care am deschis şi ȋnţeles universal oamenilor mari de mai tâziu. Perfecţiunea nu există, dar pot spune că nu mi-a lipsit nimic ȋn această perioadă liceală!

Adriana – Daniela Popa (căs. Vraciu)

Şefă de promoţie 2007

Elev și professor în CNVA

Instituțiile ca și oamenii, trecând prin vreme, ajung la momente de bilanţ care trebuie sǎ devinǎ puncte de plecare ale viitorului, în funcţie de aspiraţiile împlinite și de obstacolele depǎșite pe drum. Aniversarea liceului nostru oferă fericitul prilej pentru absolvenții acestei școli și pentru zeci de profesori, de ieri şi de azi, să-și îndrepte gândurile spre școala care le-a şlefuit caracterul, prețuiți și respectați la locurile lor de muncă și în viața socială. Exista cu certitudine un spirit al LICEULUI care îi aduce împreunǎ cel puţin odată pe an, în numele prieteniei și al afinitǎţilor spirituale, pe toţi cei care au stat și stau în bǎncile lui sau la catedrǎ. Debutul școlii a avut loc în anul 1921, cu misiunea bine stabilită de a fi locul care degajă educaţie şi formează adevăraţi oameni pentru comunitate şi economia ţării. 

Retrăind cele mai plăcute crâmpeie din viața de elev sau de profesor, mai tineri sau mai vârstnici, ne simțim fericiți că am ajuns să ne bucurăm de progresele și realizările școlii în care am învățat din bănci sau am predat la catedră. 

Dacă mă gândesc la ceea ce a însemnat viaţa acestei şcoli şi la ceea ce înseamnă în prezent prin inteligenţa, forţa şi inventivitatea celor ce trudesc atât în bănci, cât şi la catedră, nu pot decât să spun: mă aplec cu respect în faţa a ceea ce au făcut predecesorii noştri şi mă bucur că în perioada în care viaţa mea a fost legată cu tot sufletul de CNVA, am simţit că fac parte din familia ȘCOLII. O familie în care profesori, elevi, părinţi, personal didactic auxiliar şi nedidactic ne-am construit o personalitate, una mozaicală, în care am reuşit să dăm tuturor posibilitatea de a străluci în domeniile la care se pricep cel mai bine. Dincolo de vremuri, de urcuşuri şi căderi, familia şcolii rămâne singura fiinţă care a dăinuit cu rost slujind idealul pentru care a fost hărăzită şi de care nu se dezminte nici în anul 100 al existenţei sale. Experienţa, dăruirea şi tinereţea din inimile fiecărui dascăl au contribuit la temelia acestui edificiu, au produs ”iubitori de ştiinţă, de artă şi de frumos”, oameni cu renume, care îşi amintesc cu drag anii de şcoală. Fiecare dintre ei pleacă, dar şcoala o poartă în suflet pentru totdeauna!

Cred că aveați așteptări să vorbesc despre mine. 

Acum mulți ani, când aveam vreo 8 ani și mă plimbam cu părinții prin oraș, am remarcat o clădire mare, cu un steag deasupra și acoperiș roșu, care avea o distincție deosebită eclipsând clădirile din jur. Era măreață în ochii mei de copil, clasică, atrăgătoare, frumoasă, impunătoare, era tânără chiar dacă era bătrână. În curtea ei am observat tineri frumoși, veseli, plini de viață, iar clădirea trăia pentru fiecare dintre ei.

Mai târziu am aflat că locul acesta poartă nume poetului și dramaturgului ”îndrăgostit” de Chirița și este nucleul unei comunități mari, formată din profesori, elevi, părinți și absolvenți. Calitatea locuitorilor acestei case îi garantează veșnicia și poate de atunci mi-am dorit să locuiesc și eu aici.

Acum 65 ani mama mea, care pe atunci se numea Elena Munteanu, o fată dintr-un sat al Comunei Săucești, devine elevă a Liceului de fete din Bacău, care mai târziu a devenit Colegiul Național „Vasile Alecsandri”. Experiența rurală a fost încercată pentru ea de disciplina, regulile și uniforma comunistă a vremurilor respective. Această instituție conectată mereu la timpuri, a determinat-o să se schimbe, să se transforme, să se formeze, să respecte, să îndure și  să construiască. Tinerețea sa a fost marcată de această școală, iar nimic din ceea ce urmat nu a făcut să-i șteargă respectul față de profesori, colegi și colaboratori. A rămas veșnic recunoscătoare părinților săi, pentru sacrificiile făcute pentru a o susține să urmeze acest liceu și a dorit mereu ca și copii săi să urmeze această școală. În 1980 și-a îndeplinit visul, când eu am devenit elevul clasei IX A la Alecsandri. 

De acasă liceul mi se părea interesant și atrăgător, dar primul meu 15 septembrie în această școală nu a fost prea plăcut. Clădirea impunătoare, profesorii foarte serioși, colegii emoționați m-au făcut să mă tem că nu voi reuși. Mă temeam de toți, nu îmi zâmbea nimeni, nu mai eram copil, eram singur și străin. În timp, ca orice mașinărie care funcționează bine, școala m-a acceptat și m-a transformat riguros în unul de-ai ei. 

În 1992 am terminat Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași și am venit să devin profesor în județul Bacău. Nu am fost repartizat la această școală, nu erau locuri și am fost nefericit. Timp de trei ani am umblat din școală în școală și nu-mi găseam menirea, realitatea era total diferită de visele mele. Am învățat mult, am dat concurs în 1995 și am devenit profesor titular al acestei școli. A început o nouă etapă a vieții mele, simțeam că m-am întors acasă, că aici pot să-mi pun proiectele în aplicare și mă pot realiza. 

Nu a fost ușor nici cel de-al doilea început în Alecsandri, știam ce înseamnă să fiu elev, dar nu și profesor în această școală. Mă simțeam extrem de onorat când împărțeam aceiași cancelarie cu foștii mei profesori V. Grigoraș, E. Rusu, M. Riță, A. Grosu și L. Poraicu. Atâția mai rămăseseră din cei sfinți pentru mine, alții erau la pensie, sau trecuți în neființă. Cei plecați erau parcă în ecoul sălilor de clasă, în murmurul elevilor, în răsunetul de pași pe coridoarele largi sau în sunetul de clopoțel. Tabloul mare cu o horă așezat pe peretele cancelariei putea fi atins de mine, același tablou pe care puteam să-l zăresc doar prin crăpătura ușii când eram elev. 

Îmi tremurau mâinile când am semnat prima dată în condica de prezență, iar când a fost afișat orarul școlii, cu numele meu strecurat printre numele unor mari dascăli moldoveni, m-am simțit copleșit.  

Știam de la început că nu este ușor să fii profesor în Alecsandri, deoarece așteptările elevilor, părinților și comunității locale sunt mari. Nu am avut clase foarte bune la început și rezultatele primului an nu au fost foarte bune, nu m-au mulțumit. Acest lucru m-a mobilizat și am adaptat strategiile și obiectivele, nu am abandonat. 

Satisfacțiile profesiei de dascăl sunt mari, profesorul de chimie al Alecsandriului poate să-și numere absolvenții medici, farmaciști, laboranți, ingineri chimiști și face un bilanț. Dacă numărul depășește 250, cum este în cazul meu, atunci se poate declara mulțumit. 

În cei 25 ani de Alecsandri numărul mare de premii și mențiuni la concursuri județene și naționale obținute de elevii pregătiți de mine, nu au putut decât să mă facă să nu-mi pară rău că m-am murdărit de cretă sau că am inspirat compuși toxici în laborator. Bacalaureatul a fost un alt motiv care să mă facă mândru de munca mea și de elevii mei. Promovabilitatea de 100% în fiecare an, sau numărul mare de note de 10, mi-au dat satisfacție și m-au apropiat mai mult de școala și profesia mea, au stârnit invidie altor școli sau profesori (și asta mi-a plăcut). 

În anul 2004 am fost propus pentru funcția de director adjunct al Colegiului Alecsandri, post pe care l-am ocupat 2 ani și în care am reușit să cunosc mai bine problemele școlii, elevilor și colegilor. Experiența aceasta m-a onorat și m-a determinat să fiu mai îngăduitor cu fiecare verigă a acestei familii din școală.

Absolvenții de Alecsandri se pot considera fericiți, deoarece au deprinderile necesare pentru învățământul superior. Cariera mea mi-a oferit tot ce am visat, mă pot considera privilegiat!

Prof. Răducu Galeru

Fost absolvent al CNVA, promoția 1986, diriginte Tâmpău Lucia, actual professor de chimie la CNVA, fost director adjunct.

Fă rai din ce predai 

 

Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani. Privind cu emoţie spre ei, pot spune ca au fost unii dintre cei mai frumoşi ani. A fost perioada în care s-au legat acele prietenii care ne-au ajutat să creştem, în care profesorii, prin modul lor de a fi, de a ne transmite iubirea către a şti, a cunoaşte, a ne descoperi potențialul şi a-i folosi, prin exemplul dat, ne-au ajutat să ne deschidem aripile spre viitor, pregătindu-ne să facem faţă tuturor încercărilor. 

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu." Fiecare dascăl a sădit în noi adevăratele valori care ne-au făcut să devenim oaze de bucurie, de pace, de înţelepciune pentru cei din jur. Să ne implicăm în fiecare activitate cu toată fiinţa, cu toată responsabilitatea şi perseverenţa.  Este ceea ce peste ani avea să se vadă în rezultatele mele obţinute în activitatea didactică prin implicarea în realizarea de programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare didactice,  aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, numeroase articole publicate în reviste de specialitate. 

Modul de dăruire al profesorilor în activitatea didactică a făcut ca ceea ce spunea Plutarh „capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o pe care să o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumina proprie", să devină o realitate în modul de a fi în viaţă al nostru, al celor educaţi. Fiecare oră era o provocare continuă pentru noi, de a descoperi, cunoaşte tot mai mult şi apoi de a împărtăşi în cuvânt şi faptă celorlalţi.  

Ioan Slavici spunea că: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” Această competenţă „a învăţa să înveţi”, transmisă în mod deosebit în anii de liceu, pornind de la formarea personală se reflectă în dorinţa de a creşte zi de zi în înţelepciune şi har, prin participarea în mod continuu la cursuri de formare didactică, pedagogică, spirituală, potolind astfel setea de cunoaştere.  

       „A educa nu înseamnă doar a cultiva mintea, ci a forma omul întreg, deci şi inima şi caracterul. A educa înseamnă a transmite din generaţie în generaţie valori spirituale, care dau sens şi conţinut vieţii” spunea Phil Bosmans.  E ceea ce am învăţat la liceu, de la dascălii mei minunaţi şi ceea ce am pus în practică atunci când la rândul meu am devenit dascăl; de a transmite dragostea de viaţă, bucuria de a realiza împreună cu celălalt un moment de pace, de a aduce fericire celor din jur indiferent de locul în care se află, greutăţile pe care le întâmpină, de a „vedea împreună” luminiţa de la capătul tunelului. 

 „Educația este una dintre căile cele mai eficiente pentru a umaniza lumea și istoria” spunea Papa Francisc. Prin activităţile interşcolare, proiecte internaţionale, naţionale, locale de voluntariat „Un dar pentru copiii din Kenya”, „Educatie şi coresponsabilitate. Alianţă – Şcoală – Familie – Biserică”, „Prin copii Dumnezeu Salvează lumea”;  „La charita non ha orario”, „Un zâmbet pentru fiecare copil”, „Dăruieşte şi vei fi fericit” am reuşit să transmit copiilor, ceea ce la rândul meu am învăţat, să-şi aprecieze calitățile personale în vederea autocunoașterii, a orientării școlare și profesionale; să participe la interacțiuni verbale, în diverse contexte, în cadrul unor dialoguri proactive; să formuleze obiective și planuri simple de învățare în realizarea unor sarcini de lucru; să opereze cu valori și norme de conduită relevante pentru viața personală și pentru interacțiunea cu ceilalți.

Emoţiile, implicarea continuă în studiu şi provocările concursurilor şcolare, le regăsesc şi astăzi, în munca deopotrivă a elevilor, profesorilor, familiilor, a efortului tuturor concretizate prin obţinerea unor rezultate deosebite la olimpiade şcolare etapele judeţeană şi naţională: Premii I, II, III, Menţiuni.

Activităţile educative realizate atunci prin spectacole ne determinau să regăsim frumosul în artă, dar şi să ne folosim talanţii pentru a aduce bucurie celor din jur, devenind la rândul nostru cei fericiţi. Este ceea ce acum se reflectă în realizarea spectacolelor în care alături, elevi şi dascăli, marcăm evenimente din viaţa spirituală, socială, istorică, etc. 

Bucuria, veselia, emoţia trăită în descoperirea creaţiei lui Dumnezeu, prin excursiile la care am participat, o regăsesc, o retrăiesc şi acum, cu elevii în drumeţii pe cărările munţilor, pe poteci ce duc spre diverse lăcaşuri de cult, pe diferite alei ce conduc spre muzee, case memoriale ce reflectă viaţa şi activitatea unor personalităţi din cultura, istoria poporului nostru. 

Exemplul pozitiv al profesorilor din liceu, care peste ani mi-au devenit colegi, mă călăuzește şi acum. Atenţia, sprijinul, delicateţea, iubirea, generozitatea, bunătatea, răbdarea, blândeţea, modestia, fidelitatea, valori, virtuţi în care am crescut în anii de liceu, le retrăiesc şi eu în activităţile curriculare şi extracurriculare,  cu elevii. 

 „Fă rai din ce predai”, aşa am crescut eu în anii de liceu şi e modul în care îmi doresc să trăiască şi elevii mei acum. 

Vă mulţumesc tuturor! 

Prof. Cojan Loredana

Fostă elevă CNVA, promoția 1990, diriginte Marchianu Iulia, actual profesor de Religie la CNVA

Jur ca am fost suprins… Nu ma asteptam sa fiu invitat pentru a descrie atmosfera locului in care mi-am petrecut 8 ani din viata (o recapitulare a celor “7 ani de-acasa” pusi in practica). Modelarea caracterului si a personalitatii a inceput inca din clasa a 5-a sub coordonarea doamnei prof. Harasemciuc Daniela, alaturi de multi alti profesori, care 4 ani mai tarziu, am avut ocazia sa-i revad in cadrul unei clase de profil real (mate-info), avand-o ca diriginta pe dna. prof. Marinescu Georgeta. Pasiunea pentru limbi straine este elucubrant sa nu spun ca o datorez mai ales dansei si dnei. prof Jugariu Oana. Orientarea spre aceasta latura a inceput sa ia amploare inca din gimnaziu, cand printr-o sursa divina, am decis ca franceza este cu adevarat mai speciala, ca exista o muzicalitate a cuvintelor, doar nu degeaba este denumita si “limba iubirii”. 

Chiar nu pot uita de minunatele clipe petrecute urmarind trio-ul arhicunoscut (Prof. Gabriel Puiu, Madalin Bertea si Dragos Dorneanu) care mereu facea spectacol, atat publicului matur, cat si celui in curs de “maturizare” ca sa se uite de aceasta “seriozitate”, care trebuia sa fie mentinuta permanent. Scopul era  sa se profite la maximum de clipa efemera, indiferent de consecintele ulterioare. Acest lucru a fost posibil, doar prin renumitele excursii si metodele joviale de a imbina predatul (de care ne tot plangeam) cu latura distractiva. Este neverosimil sa afirm ca, in majoritatea zilelor luam parte la o “petrecere” continua, datorita atmosferei create in clasa. Bine, dar si intretinuta de dascali, deci nu era doar vina noastra . 

In ceea ce priveste partea analitica, explorata si evaluata in cadrul materiei “Limba si litetatura Romana”, chiar tin sa precizez faptul ca e dificil sa te transpui in pielea unor autori romani. Ca sa le intelegi gandurile si perspectivele atent construite pe parcursul unor zeci de ani, intr-un timp atat de scurt (cca. 2-4 semestre) e cam imposibil fara un ajutor de nadejde experimentat. De aceea, dna. prof. Enea Daniela merita a fi precizata. Utilizand tehnici “neo” a reusit sa-si puna amprenta asupra multor generatii, inclusiv a noastra(2017), oferind perspective cat mai clare a unor idei “negre” sau “murdare”, care erau prea dificil de insusit.

Inca ma nelinisteste ideea ca totul s-a terminat atat de brusc si vietile curente au fost mutate intr-un cadru monoton, lipsit de culoarea si energia precizate mai sus.

Ca sa finalizez intr-un mod cat mai placut si original, voi preciza ca in prezent imi desfasor activitatea ca student in anul 4 in cadrul facultatii UMF Carol Davila Bucuresti. Ce legatura credeti ca are partea aceasta din mine, pasionata de comunicare in diferite limbi, cu partea reala indusa de profilul ales si ulterior cadrul de desfasurare a profesiei? Absolut niciuna! Au fost doar pure pasiuni.

Mihnea Lazăr

fost elev în cadrul CNVA

Wow!Trebuie sa scriu o compunere, pardon un eseu despre anii de liceu[hai, fara,,ani de liceu cu emotii la romana’’, tema muzicala care imi bazaie in cap si-mi paraziteaza putinii neuroni,este desueta} Dead line in 4 zile

Inspiratie ioc

Ma rog , sunt pretentii, neologisme,fantasmele trecutului, dulcegarii, tinerete…

Liceul Vasile Alecsandri

Epoca C

Promotia’80-’84 , profil biologie –chimie[ pepiniera pentru facultatile de medicina generala, stomatologie, medicina veterinara, farmacie, chimie, biologie, zootehnie]

Director dna Finder Maria prof de geografie

,,Diriga”dna prof de franceza Rusu Emilia

Imi vin in cap imagini colorate: curtea liceului,culoarele lungi si intunecate,laboratoarele de stiinte exacte si de limbi straine extraordinar de bine dotate pentru acea vreme, sala de festivitati cu un pian batran ca timpul, pian la care canta dragul nostru profesor de romana Ciobanu Petre, uniforme albastre[lungime regulamentara peste genunchi], panglicuta, par strans, unghii scurte, ciorapi de atica, matricola[prinsa in capse bien sur, s-o smulgi usor din piept cand chiuleai si mergeai in parc sau la cinema]disciplina de fier in ,,Bastilia’’[porecla liceului]

Epoca C…dar noi traiam , radeam , invatam, iubeam…existam

Eram pasari in colivii. prizonieri, laolalta elevi si profesori,toti sperand la libertate, libertatea cuvantului, libertatea de a alege , libertatea de a calatori Tineri fiind purtam in noi un dor mistuitor de a cuceri lumea, de a trai intens si periculos fiecare clipa, dar in umbra fiecaruia dintre noi statea un magistru care ne proteja, ne ocrotea , ne invata .

Nu am fost o generatie supusa,o generatie cu ,,creierul spalat’’de doctrinele comuniste,ci purtam in toata fiinta noastra o stare rebela latenta ,care a explodat in ’89 ,cand eram studenti si am facut posibila SCHIMBAREA[in bine sau nu, ne vor judeca altii]

Zi de zi traiai intr-o piesa de teatru cu mai multe acte ,drama sau comedie dupa noroc .Dive, mascarici, cavaleri, intelepti, mastere, magicieni se succedau intr-un vartej nebun.

Se invata pe rupte si atunci Aveai  teze grele , examene de treapta, bac, dar aveam timp sa citim mult, sa ascultam muzica buna:Pink Floyd, Queen, Led Zeppelin, Deep Purple[ dupa insiruirea asta va dati seama ca sunt un dinozaur], sa ascultam posturi de radio interzise :Europa Libera, Vocea Americii ,sa ne intalnim, sa iubim profund [ si cine a uitat prima dragoste , dragostea din liceu].

Personalitatile noastre  erau modelate cu rabdare de harnici, iscusiti si iubiti profesori…iubiti profesori , asa cum se slefuiesc diamantele brute, fateta cu fateta .

Fara a supara pe nimeni as vrea sa-I amintesc pe cei care mi-au fost mentori

Dl profesor  de limba si literatura romana Ciobanu Petre mereu elegant, exigent, conservator, enciclopedic,as spune despre dvs ca sunteti  acum un inger ,dar ar suna atat de banal ,dle profesor traiti in fiecare elev al dvs. Imi este atat de dor de dvs , de Eminescu recitat de dvs

Dna profesoara de franceza Rusu Emilia, diriga noastra, miniona, cultivata, sensibila, rabdatoare

Dna profesoara de istorie Vlad Sonia atat de fina si eleganta

Frumoasa dna profesoara de biologie Grigoras Rodica careia ii datorez cariera de medic

Dna profesoara de chimie Botez Elena si tabelul lui Mendeleev, valente, reactii acido-bazice

Dna profesoara de geografie Finder Maria, mana de fier in manusa de catifea,a facut posibila,, inghitirea ‘’ cu noduri cei drept a geografiei fizice.

Daca sunt intrebata ce –mi placea mai mult la scoala, sincer as raspunde pauza De ce?Pentru ca eram eliberata de inhibitii, pentru ca radeam cu Alina, Popeasca, Irenne, Nicoleta,Dana, Corina ,Velisar, Honoriu, Alice,surorile Adam si Paun

Uff!Poate totusi inventeaza cineva masina timpului si ne permite salturi temporale, fuga din realitatea cenusie atat de stresanta in adolescenta [psihologii l-ar numi regresie]perioada in care singura drama era un extemporal sau o nota mica

Si au trecut anii…m-am maturizat ,dar va asigur numai la nivelul epidermei …tineretea este o stare de spirit

Am insirat niste ganduri razlete… Liceul  Vasile Alecsandri, crampei din tineretea mea

Doina Lazăr

fost elev al CNVA

Îmi revine bucuria de a scrie aceste rânduri în calitate de fostă elevă la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” Bacău, olimpică la faza națională de Biologie în anul 1999. Uneori stau și mă gândesc la liceul la care am învățat, atât de drag mie. Consider că anii de liceu petrecuți alături de colegi și profesori reprezintă în viața unui om momente de bucurie, entuziasm, emotii, dar și frică, poate; cu mulți dintre colegi legând prietenii pe viață, profesorii sădind încredere în forțele noastre proprii, fiind modele demne de urmat, care ne-au ajutat să ne definim personalitatea și să ne formăm ca oameni. 

Doamna mea diriginta, prof Rizan Tatiana, față de care am un deosebit respect, admirație și recunoștință, prin calitatile care fac cinste vocației de dascăl, și-a lăsat o amprentă importantă asupra dezvoltării mele ulterioare și deciziei de a îmbrățișa cariera de medic. Pentru toate acestea îi mulțumesc! 

Dr. Pruteanu (Durac) Oana-Alexandra

medic primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice

În anul 1996, elevă în clasa a XI – a la Liceul „Vasile Alecsandri”, sărbătoream cu mândrie 75 de ani de la înființarea liceului la Teatrul Municipal „Bacovia”. Alături de alți colegi premiați la concursurile naționale, fusesem invitată să iau parte la festivitățile ocazionate de aniversarea liceului. Îmi amintesc și acum bucuria revederii dintre foștii absolvenți, emoția cu care evocau amintiri din anii adolescenței sau conturau portretul unor dascăli minunați. Imagini luminoase dincolo de timp, cuvintele lor m-au încredințat că făcusem alegerea potrivită urmând cursurile Liceului „Vasile Alecsandri”. De atunci au trecut 25 de ani, pașii m-au purtat către alte zări și instituții de învățământ prestigioase, dar fiorul de mândrie față de liceul „meu” nu m-a părăsit niciodată, mai cu seamă atunci când unii din viitorii mei profesori se arătau surprinși de nivelul cunoștințelor acumulate în timpul liceului. 

Port în suflet o amintire vie a acelor ani scăldați, cum altfel, într-o lumină…francofonă. Elevă la profilul bilingv franceză, am avut șansa să studiez limba lui Molière alături de trei dascăli care au știut să sădească în inima mea de copil dorința cunoașterii și speranța reușitei. Îmi amintesc și acum orele de gramatică și traducere predate de doamna profesoară Adriana-Gertruda Romedea. Cu o energie extraordinară, umplea, de la ora 7 dimineața, când începeau cursurile noastre, table întregi de conjugări și concordanțe, pe care le învățam conștiincios, în ciuda orei matinale, din dragoste pentru limba franceză. Cu un curaj neînchipuit, ne propunea traduceri grele – Punguța cu doi bani, Chira Chiralina – pentru a ne convinge că nimic nu este dificil atunci când vrei să reușești. Celebrul monolog al lui Don Rodrigue, eroul tragediei Le Cid, scrisă de Pierre Corneille, l-am învățat prima dată la cursul de literatură franceză predat de către domnul profesor Ioan Grințescu. Nu știam atunci că un sfert de secol mai târziu aveam să predau studenților literatura clasică franceză, recitându-le versurile învățate în liceu. Tot domnul profesor Grințescu ne-a învățat să-i iubim pe Arthur Rimbaud, Charles Baudelaire sau Paul Verlaine, din care recitam cu nesaț. Doamna profesoară Margareta Riță, cu o răbdare infinită, ne-a dezvăluit tainele eseului, propunându-ne diverse teme de reflecție. Inspirată de devotamentul și dragostea acestor dascăli pentru profesia lor, am ales să urmez o carieră didactică, în speranța că voi putea, la rândul meu, să transmit altor copii dragostea pentru cultura și limba franceză. Privind retrospectiv, cred că drumul meu ar fi fost cu totul altul dacă în anii de liceu magisterii mei extraordinari nu mi-ar fi demonstrat că o viață dedicată celorlalți este una trăită frumos.

Prof. univ. dr. habil. Veronica Balan (Grecu)

Viața e o pânză țesută cu măiestrie pe șevaletul Timpului… Pictorul – Cunoașterea însăși – ne desenează cu dichis pașii… prin locuri… printre oameni… prin înșiruiri de întâmplări… Uneori cu tușe de culori vii, alteori diafane… Nu realizăm de unde pornim… Nu înțelegem unde ne aflăm… Nu bănuim spre ce călătorim… Nu știm dacă am ales sau am fost aleși…

Când am trecut pragul liceului, am făcut-o timid, fără aștepări prestabilite… Nu am știut că pot deveni “om mare” într-un timp atât de scurt, că pot merge mai departe chiar și atunci când simțeam că eram la capătul puterilor, că pot visa și că, mai mult decât atât, îmi puteam împlini acele vise... Eram adolescent, eram la vârsta marilor elanuri… Am învățat ce sunt prieteniile și cât durează acestea, mi-am depășit limite, am descoperit universuri noi… Am înțeles că nu poți reuși decât alături de ceilalți, că viitorul nu ți-l poți clădi într-o clipă, ci cu răbdare... Am învățat să iert, să cred, să nu renunț… Alături de colegi, alături de profesori care au știut să ne insufle principii și valori sănătoase... Sunt amintiri și trăiri care mi-au rămas lipite de suflet, colegi de care uneori mi-e dor, profesori pe care îi port cu respect în gând... Sunt file dintr-o poveste… a mea!

Anii au trecut… Cu siguranță generațiile sunt altele... Emoțiile sunt altele acum... Dar sunt convins că dincolo de formarea primită aici, sub blazonul incontestabil al Colegiului Național “Vasile Alecsandri”, amintirile adunate în suflete rămân de fiecare dată la fel de vii, indiferent de generație, acum ca și atunci…

Nu sunt multe colegii de-o vârstă apropiată cu Marea Unire. Așa cum nu cred că sunt multe colegii de care să te atașezi iremediabil sufletește cu atâta ușurință. Mă bucur de a fi avut șansa să fiu elev al acestui liceu, de a-mi fi lăsat numele gravat într-o frântură de istorie, pe marmura fără vârstă din holul central…

La Mulți Ani, Colegiul Național “Vasile Alecsandri”!

George POPA

Șef de Promoție 2003

Iată cum au trecut deja 4 ani de când am absolvit Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”. Îmi aduc aminte cu atâta bucurie de anii din liceu, de colegi, de profesori și de orele pe care le susțineau. De la problemele interesante și creative din laboratorul de informatică, la discuțiile nesfârșite despre operele literare, cred cu tărie că toți profesorii si-au lasat amprenta în a mă forma ca individ în societate.

Cu cel mai mare dor, îmi aduc aminte de orele de matematică. Eram fascinat de problemele din clasă pe care ni le propunea domnul profesor Barbu și îmi doream să descopăr mai multe din ramurile matematicii. Atunci domnul profesor mi-a propus olimpiada de matematica. După un an de lucru sub îndrumarea dumnealui, am reușit performanța de a ajunge la națională. O să țin minte mereu toate orele din laboratorul de matematică și toate problemele pe care le-am studiat împreună.

Astfel, pentru mine, Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” este un liceu de top, unde se poate performanța, unde profesorii lucrează pentru a forma copiii și pentru a-i ajuta să își atingă visele. Cu ocazia a 100 de ani de CNVA, țin să le spun profesorilor să continue munca bună pe care o fac în îndrumarea și formarea elevilor, iar elevilor le doresc să își atingă visurile și vreau să le aduc aminte că primesc o educație deosebită de la oameni deosebiți!

Amarandi Celini, clasa 12H - diriginte prof. Anca Bogdănel

Olimpic Național Matematică

„În tinerețe învățăm; odată cu vârsta înțelegem”.
Marie Von Ebner-Eschenbach

Pentru început, voi evoca activitatea mea la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău, din trei ipostaze: elevă, profesoară și președinta Comitetul de părinți.
Am fost elevă a liceului în perioada 1996-1970, pe atunci eram numai fete. Am avut-o ca Directoare pe doamna profesoară Valeria PRODAN, iar ca dirigintă, pe doamna profesoară Elena LASCĂR. M-am format la o clasă umanistă, unde am avut ca magisteri cei mai buni dintre profesorii urbei: Ioan CIUTĂ, Maria FINDER (cu care am mers în excursii, cea mai de preț rămâne vizitarea Insulei Ada Kaleh), Margareta MACOVEI (care mi-a devenit prietenă peste ani), Eufrosina IORDĂCHESCU, Vasile RAICU, Margareta RIȚĂ (mi-au insuflat dragostea pentru limba franceză), Florica ILIESCU (mi-a îndrumat pașii spre sport: tenis de masă și handbal), Puiu VRÎNCEANU (coordonatorul grupul vocal al liceului), Eugenia TEȘA, Maria CEPRAGA, Melania GRAMA, Florentina CĂPITANU și alții. La același liceu a învățat și sora mea mai mare, Maria-Ioana, la clasa doamnei profesoare Elena BOTEZ, promoția 1969.
Îi povesteam fiicei mele și râdeam că, în fiecare dimineață, eram controlate la lungimea uniformei, matricolă și panglicuța de pe cap. Cum majoritatea profesorilor erau femei, controalele se desfășurau cu foarte mare strictețe. Acum zâmbesc, dar atunci eram toate furioase și abia așteptam vacanțele ca să scăpăm de uniformă. Tot în uniformă se desfășurau reuniunile și activitățile din școală (am organizat câteva manifestări cu băieții de la „George Bacovia” precum și banchetul de la sfârșit de liceu). Mi-a plăcut să mă implic în viața clasei și a liceului. Îmi aduc aminte de o întâmplare, care la epocă, a făcut vâlvă. Trebuie să mărturisesc că mama a rămas singură, cu 4 copii, la 36 ani și am fost ajutați de sora ei, mătușa Elisabeta, care a rămas în Franța înainte de război. Toți am devenit OAMENI, datorită lor. Ea ne trimitea pachete cu haine și, o dată, am fost cu sora mea Maria-Ioana la un concert simfonic și câteva doamne profesoare ne-au văzut îmbrăcate la fel, cu haine de la Paris. A doua zi, s-a cerut scăderea notei la purtare surorilor MICLESCU pentru că au îndrăznit să fie mai elegante decât profesoarele. Am fost chemate la cancelarie, dar am avut noroc de doamnele profesoare care cunoșteau situația noastră ; nu am ieșit în evidență prin infatuare, erau lucruri simple dar cu bun gust. Azi, văzând fetele cum sunt îmbrăcate, atât la școală, cât și pe stradă, îmi spun că noi eram niște fete modeste.
Dacă sora mea mai mică, Maria-Luiza, nu ar fi fost înfiată de sora mamei din Franta, după clasa a VIII-a, cu siguranță ar fi urmat, și ea, același liceu. Fratele, Marian-Emilian a fost elev la Liceul nr. 3, fiind atras mai mult activități sportive.
Am urmat Institutul Pedagogic de 3 ani din Bacău, Facultatea de Filologie, specializarea franceză-română (1970-1973), apoi Universitatea Bucureşti, Facultatea Limbi Străine, specializarea Limba Franceză-Limba Română (1974-1978). Am fost profesoară la Școlile generale din Răcătău, Recea și Bijghir, apoi m-am detașat la Școala general nr.1 din Bacău, Liceul „Henri Coandă” și Liceul nr. 2 Bacău.
În perioada 1991-1992, sora mamei mi-a plătit un an universitar de Curs de limbă şi civilizaţie franceză, la celebra Universitate Sorbona din Paris. La întoarcerea în țară, inspectoarea de specialitate de atunci, Dana ENACHE, mi-a propus detașarea la Liceul „Vasile Alecsandri” pentru a preda la clasele bilingve de franceză, 1992-1993. Mărturisesc că nici în visurile mele cele mai frumoase nu m-am gândit să fiu profesoară la liceul unde am învățat. Să intru în cancelaria profesorilor, unde nu aveai acces decât daca făceai o poznă, era de neînchipuit ! Nici pe culoarul unde se afla clasa mea nu am trecut cu săptămânile, iar în clasa mea nu am intrat decât după un semestru. Am continuat activitatea de profesor asociat, între 1992-2005, când am avut cele mai mari satisfacții. Elevii aveau 7 ore pe săptămână și erau pregătiți pentru a intra la o facultate cu specializarea în limba franceză. Am ornat o sală de curs cu planșe; și acum există în liceu harta fizică a Franței, adusă de mine. Am colaborat cu cei mai buni profesori de franceză ai momentului: Margareta RIȚĂ, Liliana NICOLIȚĂ, Emilia RUSU, Gabriela PETRE-CĂȘERIU și Ioan GRINȚESCU. Am făcut o echipă pe cinste, fiecare contribuind cu talentul și cunoștințele sale la formarea elevilor ”bilingviști”.
Am avut satisfacția premiului I pe țară, la clasa a IX-a pentru elevul Ovidiu PIETRĂREANU (împreună cu doamna profesoară Margareta RIȚĂ), în prezent lector universitar doctor, la Universitatea București, Facultatea de Litere, Secția Arabă. Am avut-o elevă și pe Veronica-Loredana BALAN (GRECU), în prezent profesor universitar doctor habilitat, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere, Departamentul de Limbi Străine.
Mulți absolvenți ai colegiului au devenit studenți ai Facultății de Litere din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău și au devenit profesori de limba franceză : Brîndușa-Mariana AMĂLĂNCEI (conferențiar universitar doctor, decan al Facultății de Litere), Bogdana-Mihaela BURLĂCIUC, Raluca-Simona VOINEA, Andreea ECONOMU, Carmen-Liliana LASCARACHE, Alina-Mihaela HUMĂ (TUDOSĂ), Alina COSTIN, Ioana VLAICU (BUGACIU), Lucia-Diana VRĂCIOIU-ȚÂRDEA, Daniela CONDREA, surorile Cristina și Gabriela BARICA și, îmi cer scuze că nu-mi amintesc numele tuturor absolvenților.
În 1993, am dat concurs la Universitatea din Bacău, Facultatea de Litere și Științe, Catedra de Filologie, unde am parcurs toate etapele, de la lector universitar, la profesor universitar, de la șef de Catedră, la decan (1 mandat) și prorector (3 mandate). Mai mult, am fost și rector 2 luni, 2016, între 2 mandate.
Pentru serviciile aduse culturii franceze, am fost numită « Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques », în 2005.
În 1996, fiica mea, Maria-Luiza, a început, tot în acest liceu, ciclul gimnazial, avându-l ca diriginte pe regretatul profesor Mircea DIACONESCU, apoi la liceu, pe domnul profesor Viorel CRUCIANU. Marilu s-a afirmat ca lider al apărării drepturilor colegilor și al protecției mediului înconjurător.
Între anii 1998-2004, am fost membru în Consiliul de Administraţie al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău și președinta Comitetului de părinți, având-o ca directoare pe doamna profesoară Margareta NEACȘU. Grație dumneaei, am făcut parte din 2 proiecte internaționale: „CIDIS”- Comenius 3. și Comenius – 2.1. Milano-Italia, 2003-2005.
În 1994, am dat admiterea la doctorat, specializarea Filosofie-Logică, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, iar mentor mi-a fost regretata profesoară Mirela ARSITH. Timp de 4 ani, Mirela a fost alături de mine, îndrumându-mi primii pași în Logică și sfătuindu-mă la toate examenele, precum și la redactarea și susținerea tezei. La rândul meu, i-am oferit toate cărțile de care a avut nevoie pentru teza ei de doctorat. După un parcurs universitar la Catedra de Filosofie și Științe ale limbajului, lector, conferențiar universitar doctor și prodecan al Facultății de Litere, Mirela ARSITH a dat concurs la Universitatea „Danubius” din Galați. Am continuat să fiu profesor asociat până în 2005, când sarcinile de la universitate au devenit mai grele și mai numeroase.
Am învățat 12 ani la școală, 7 ani la două facultăți, 1 an la Universitatea Sorbona și 4 ani la Școala doctorală Iași. Mi-am petrecut TINERETEA studiind și nu am încetat să învăț. Din martie 2020, predau cursuri on-line și mă perfecționez în folosirea calculatorului, lucru de neimaginat în tinerețe.
Am revenit la colegiu, ori de câte ori am fost solicitată și, iată, la încheierea activității didactice, după 48 ani, pot spune cu mândrie: „Și eu am fost elevă la Alecsandri!” Vă port tuturor, profesorilor și colegilor, o vie amintire și mă mândresc că am fost eleva și prietena voastră.
La ceasul aniversar al unuia dintre cele mai prestigioase colegii băcăuane, gândurile mele se îndreaptă, deopotrivă, către elevi, dascăli și părinți, uniți întru slujirea aceluiași ideal educațional. Viață lungă și respect pentru Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău !

Vivat Academia,
Vivant Professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore!
Prof. univ. dr. Adriana-Gertruda ROMEDEA
(MICLESCU)

Prof. univ. dr. Adriana-Gertruda ROMEDEA

DAȚI-MI TINEREȚEA ÎNAPOI!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Depunerea dosarelor de înscriere în clasa a IX-a

X