Calendar cultural

Proiect COMPETENTE PENTRU VIITOR!
69072/13.07.2017
Beneficiar: ASOCIATIA PARINTILOR DIN COLEGIULUI NATIONAL ”VASILE ALECSANDRI” BACAU
Partener: COLEGIUL NATIONAL ”VASILE ALECSANDRI” BACAU

„Proiect realizat cu sprijinul Primarului Municipiului Bacău şi al Consiliului Local al Municipiului Bacău. Conţinutul acestui proiect nu reflectă neapărat poziţia Municipiului Bacău şi nu implică nici o responsabilitate din partea acestora”.

< 2017 >
noiembrie 12 - noiembrie 18
  • 12
    12.Noiembrie.Duminică
    Niciun eveniment
  • 13
    13.Noiembrie.Luni

    Creativitatea în școală.Cele șase pălării gânditoare

    Toată ziua
    2017.11.13

    Prof. Casian Alina-Ionela
    Colegiul Național Vasile Alecsandri Bacău
    Conceptul psihologic de creativitate(conceptul este introdus de Gordon Allport, 1938)desemnează ,,capacitatea de a produce noul’’, ,,dispoziția care există în stare potențială la orice individ și la orice vârstă, de a produce ceva nou și relevant, la scară socială și individuală’’.Creativitatea se definește în opoziție cu latura reproductivă a activității psihice, cu comportamentul conformist și cu tendințele conservatoare, dar și cu ,,reminiscențele mitologice ce dăinuie în înțelegerea talentului, inspirației, genialității.’’(P.Popescu Neveanu, Dicționar de psihologie).In literatura de specialitate, se vehiculează ideea că astăzi nevoia de creativitate în școală și în educație în general este foarte mare, că ea ar fi la fel de importantă ca și știința de carte și, ca urmare, ,,ar trebui să o tratăm în mod egal.’’(Sir Ken Robinson, expert în creativitate, autor și consilier guvernamental).
    Stimularea creativității elevului este un obiectiv de lungă durată, care se poate îndeplini treptat, prin variate activități, teme și context. Dintre avantajele acestor activități se pot menționa: transformă elevul din obiect în subiect al învățării; elevul este coparticipant la propria formare; angajează intens toate forțele psihice de cunoaștere; asigură elevului condiții optime de a se afirma individual și în echipă; dezvoltă gândirea critică, dezvoltă motivația pentru învățare; permite evaluarea propriei activități.
    Metoda pălăriilor gânditoare este una dintre tehnicile interactive de stimulare a creativității elevilor.Metoda este foarte utilă mai ales la orele de literatură, îndeosebi la cele de caracterizare a personajelor.Elevii învață prin descoperire și își însușesc trăsăturile personajelor printr-un schimb de informații.Metoda propune creierului să adopte pe rând mai multe moduri de a privi o problemă, chiar dacă un mod de gândire sau altul din cele propuse pot să nu vină natural.Fiecare mod de gândire este simbolizat printr-o culoare.Metoda ne cere să privim problema ce trebuie analizată purtând, pe rând, fiecare pălărie, adică acceptând ca pentru o perioadă limitată de timp să privim lucrurile dintr-o anumită perspectivă.(Dr.Edward de Bono, Six Thinking Hats)
    Am aplicat cu success această metodă la clasele a X-a în caracterizarea personajului Ion din romanul omonim, scris de Liviu Rebreanu.Se împarte clasa în șase grupe, fiecare grupă corespunzând câte unei pălării.In cazul în care numărul de elevi din clasă nu e divizibil cu șase, nu este obligatoriu ca grupele să aibă același număr de elevi.Se poate lucra și cu grupe inegale ca număr.
    Pălăria albă este cea care oferă informații exacte, este obiectivă, asemenea unui computer.Elevii ce poartă această pălărie pot formula întrebări: Ce informații avem? etc.Posibil răspuns:,,Ion al Glanetașului este un flăcău din satul Pripas.Ion este sărac(are puțin pământ), dar foarte harnic și iubitor de pământ, ceea ce îi provoacă o mare neliniște sufletească.El face un compromis pentru a obține pământ:se căsătorește cu Ana, o fată urâtă, dar bogată, deși o iubește pe Florica, o fată frumoasă, dar săracă.Ion este omorât de bărbatul Floricăi, George, care se căsătorise cu aceasta după ce Ana, pe care el o dorise de nevastă, l-a îndepărtat pentru Ion.’’
    Pălăria roșie dă frâu liber sentimentelor.Cei ce poartă acest semn trebuie să spună ce sentimente nutresc față de personaj, fără să aducă argumente logice.Posibil răspuns: milă(In diverse situații, Ion stârnește milă, fiindcă este deposedat de ceea ce îi este lui cel mai drag- pământul.Tatăl său este cel care adusese familia la sapă de lemn, din cauza băuturii.Ion simte cel mai profund această decădere când urcă pe deal și vede acel Paradis pierdut, exclamând:,,-Locul nostru, săracul…’’);dragoste, admirație, respect(pentru că e foarte harnic); simpatie(pentru că iubește pământul și vrea să-l redobândească); respingere, revoltă, dispreț, ură(pentru că o seduce pe Ana și o împinge la sinucidere).
    Pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive a elevului.Cei din echipă trebuie să găsească și să demonstreze cu argumente logice o latură pozitivă a personajului Ion.Posibil răspuns:Ceea ce este pozitiv în el este , firește, hărnicia.Ion luptă cu el însuși, cu sentimentele sale, dar și cu cei din jur de dragul pământului pe care îl iubește ,,ca pe o ibovnică’’.Ion este un tânăr defavorizat din punct de vedere social, însă harnic și dornic de muncă.Pe Ion îl macină sărăcia și disprețul ,,bocotanilor’’.
    Pălăria verde simbolizează evoluția, creșterea, noul, generarea noilor idei(oricât de ciudate și de nerealiste ar fi acestea).Asemenea culorii verzi care exprimă renașterea, cei ce poartă această pălărie trebuie să fie creativi.Ei vor propune alte alternative de evoluție a firului epic.Posibil răspuns:Dacă Ion s-ar fi căsătorit cu Florica, ar fi fost împăcat cu ,,glasul iubirii’’.Probabil că el ar fi fost mulțumit că și-a urmat iubirea și, deși săraci amândoi, Ion și Florica ar fi reușit, prin hărnicie, să agonisească averea care să îi plaseze, mai târziu, într-o poziție privilegiată în lumea satului.
    Pălăria neagră este cea care punctează doar aspectele negative ale personajului.E de preferat ca această pălărie să își expună ipotezele la sfârșit, adică după intervenția pălăriilor mai-sus menționate, pentru a nu oprima ideile creative ale acestora.Posibil răspuns:Ion nu este sincer.Dacă o iubea pe Florica, nu renunța la ea.In altă ordine de idei, pe Ana trebuia să o respecte, fiindcă prin intermediul ei scăpase de sărăcia care l-a măcinat de timpuriu.Ion este o brută, dat fiind faptul că pe Ana a jignit-o, a lovit-o și a manipulat-o în mod voit și conștient.De asemenea, el nu a avut grijă nici de copilașul lui.Ion este meschin, rău, viclean, ipocrit, egoist, dacă ne gândim că, după moartea Anei, el vrea să se întoarcă la Florica, pe care o părăsise doar din cauză că era săracă.
    Pălăria albastră este moderatorul și deține controlul întregii activități.Elevii din această grupă monitorizează desfășurarea activității celorlaltor grupe, formulează ideile principale la sfârșit și trag concluziile.Posibil răspuns:Ion pendulează între cele două glasuri(,,glasul pământului’’și ,,glasul iubirii’’).El are mai multe defecte decât calități.Ion este un personaj-simbol al țăranului iubitor de pământ.
    Am utilizat deseori această metodă la clasă și am sesizat că este o metodă plăcută de elevi, ce se poate aplica cu ușurință.Avantajele metodei sunt:stimulează creativitatea, gândirea colectivă și gândirea individuală a elevilor; se poate aplica unei largi categorii de vârste; determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii; încurajează gândirea constructivă, complexă și completă.Dezavantajele metodei celor șase pălării gânditoare sunt de ordin evaluativ, întrucât nu se poate stabili exact care și cât de însemnată a fost contribuția fiecărui elev la lecție.
    Bibliografie:
    •De Bono, Edward, Șase pălării gânditoare.Metodă de gândire rapidă, Ed.Curtea Veche, București, 2008;

    IACOB, EUGEN (1929–2002)

    Toată ziua
    2017.11.13

    ziarist, critic de arta, grafician; 15 ani de la moarte /13 nov

  • 14
    14.Noiembrie.Marţi

    OPERA LUI MIHAIL SADOVEANU ÎNTRE MIT ŞI ISTORIE

    Toată ziua
    2017.11.14

    Creaţia lui Mihail Sadoveanu va reda în permanenţă diverse (re)interpretări şi chiar (re)considerări de ordin estetic, literar, istoric. Acest fapt denotă perpetua actualitate a scriitorului. Tematica operei sadoveniene cuprinde întregul spaţiu etnic şi întregul timp al existenţei noastre istorice. Critica literară începe evaluarea estetică a operei sadoveniene încă de la începutul secolului XX. Se conturează, astfel, un portret-cadru general, bine nuanţat. Aprecierile critice stabilesc pe temei ştiinţific, cu o aproximare învederată a adevărului, viziunea sadoveniană proprie asupra lumii.
    Sincronizarea literaturii române cu valorile universale se produce inclusiv prin capodoperele sadoveniene. Realizarea cu succes a unei asemenea „operaţii” este posibilă doar prin intermediul cercetării minuţioase a operelor respective. De altfel, aceasta şi este motivaţia esenţială a actualităţii temei investigate. Mihail Sadoveanu depăşeşte „condiţia” scriitorului simplu. El impune o altă „condiţie” – aceea a creatorului nativ, imprimând operei sale originalitate. În consecinţă, putem afirma că există un veritabil model narativ sadovenian, pe care critica literară din ultimele decenii a căutat să-l asocieze termenului de sadovenism. Opera lui Sadoveanu aduce dovada faptului că literatura română este deschisă spre universalitate.
    În opera lui Sadoveanu, totul devine mit şi istorie: spaţiu, timp, personaj, indiferent dacă este raportat la o lume istorică sau modernă. S-a remarcat deja că în compoziţia operei acestui scriitor împătimit de evocarea vremurilor de odinioară şi a locurilor neumblate fantasticul intră în proporţii aproape neglijabile. În opera sadoveniană nu aflăm un creştinism ortodox pur, în al cărui perimetru doar sa fie înţeleasă şi reflectată estetic sacralitatea, practicile populare – descântece, farmece, vrăji, blesteme, făcături, cititul pentru deochi şi pentru îndepărtarea sufletelor rele, datul în bobi, ghicitul în cărţi şi în ghioc, interpretarea datelor astronomice şi a proiecţiilor ecatologice ale noţiunilor de Bine şi Rău în viziunea istorică-reînvie pitorescul formelor de gândire arhaică şi culoarea locală cu un sporit câştig estetic. Dacă ritualul are aici menirea de a convinge şi asupra convertirii sacrului în profan, atunci arealele transcendente se acomodează dimensiunilor umane şi palpabilului cotidian, probând profunzimea lor nu numai în sensul religios, ci şi în acela al rânduielilor consacrate de legile Firii. Observăm la opera lui Mihail Sadoveanu, că mitul, istoria şi tradiţiile oamenilor, precum şi faptul că viaţa acestora decurge în tipare ritualice, iar vorbirea şi gesticulaţia au o componentă ceremonioasă, sacerdotală. Personajele grăiesc cum li-i portul şi se îmbracă aidoma cum vorbesc, această împodobire având drept scop realizarea de înfăţişări specifice, definirea personalităţii lor, iar nu o simplă utilitate practică.
    Forţa de presiune a credinţei constă pentru Mihail Sadoveanu, în capacitatea ei de a se coborî cu tot aerul de neînţeles şi de teama indusă, la nivelul reprezentărilor colective şi de a modela conştiinţe în spiritul unei organicităţi pragmatice. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Voi pune accent pe naraţiunea de inspiraţie istorică şi mitică ce urmeză principiilor diegesis-ului, povestirea şi romanul sunt naraţiuni dominante de prezenţă a autorului, iar discursul epic în textele care evocă un timp istoric situate în plin ev-mediu românesc, se plasează în ordinea consacrată de romantism, de experienţa românului veacului al XIX-lea. Cititorul va intra în contact cu lumea creaţiei artistice a lui Sadoveanu şi va descoperi elementele biografice, evocări şi cronologii despre acesta. Aflăm despre Mihail Sadoveanu că îl pasionau de mic şcolar secretele gramaticii, reuşind să analizeze cele mai încâlcite şi ciudate fraze, dar mai ales era pasionat de lecţiile de istorie, de povestirile cu haiduci şi de baladele populare.
    Încă din anii formării acestuia, atenţia lui penduleză între micul târg şi satul bunicilor de pe apa Moldovei, viitorul prozator observând enorm şi având pe lângă aceasta şi o memorie afectivă excelentă. Alte episoade din ambianţa de la Paşcani, de la Iaşi până în epoca debutului aducând şi ecouri bucureştene sunt prezente în opera lui Sadoveanu. Vom intra în contact cu elementele istorice din creaţiile lui Mihail Sadoveanu, respectiv romanele istorice şi personajele acestora, precum şi numeroase figuri aparţinând ficţiunii. Sadoveanu evocă faptele istorice prin toate modalităţile posibile respectiv: gesturi, fizionomia sugestivă a personajelor pe care acesta le creează, prin fantezia bazată pe contactul cu lucrurile, întregeşte lacunele unor arhive distruse de împrejurări nefaste, şi ne aduce într-un timp istoric şi un spaţiu mitic. Sadoveanu observator, contemplativ, un poet amator de imagini difluente, acestea ducând la un stil: „stilul sadovenian”. Umorul senin din Hanul Ancuţei indică lărgimea registrului său. Masiva lui operă dovedeşte cunoaşterea în cele mai fine nuanţe ale limbii trecutului şi prezentului, Sadoveanu fiind un incomparabil evocator, observator desăvîrşit al vorbirii ţăranilor şi târgoveţilor, sensibil la specificul exprimării copiilor, femeilor, calugărilor, ostaşilor, recurgând după caz la termenul particular, la arhaismul colorat sau la neologismul tipic. Relaţiile istorice, contactele culturale sau de alt gen cu ţările vecine sau mai îndepărtate au lasat urme şi în limbă, pe care Sadoveanu le pune în valoare cu dexteritate. Evocând trecutul sau consemnând fapte pentru o cronică a veacului, Sadoveanu excelează ca povestitor, a scrie pentru el înseamnă a povesti.
    N-a făcut literatură de idei, dar istorisirile lui demonstrează propunând idealuri umane, Mihail Sadoveanu ne încântăcu farmecul unic al frazelor, şi de vraja stilistică de care dă dovadă. Totul pare de o mare simplitate, fiind în acelaşi timp de o rară bogăţie, scoţând în relief o sensibilitate plastică, acest limbaj evitând abstractul. Plecând de la balada Mioriţa şi de la proiecţia mitică a subiectului, Mihail Sadoveanu a transfigurat balada într-un poem de atitudine şi de largi perspective, expresie armonioasă a geniului său liric şi narativ. Baltagul se descifrează cititorului sub forma unui scenariu mitic, motivul drumului iniţiatic fiind frecvent în culturile străvechi prin trecerea dintr-un tărâm în altul, dintr-o condiţie într-alta ca o epifanie. O călătorie dintr-o lume în alta înseamnă redescoperirea sinelui colectiv – un act iniţiatic. Cartea este scrisă în a treia vârstă a creaţiei sale, după etapizarea autorului însuşi Baltagul are concizia unei capodopere, rămâne una dintre cele mai notabile scrieri ale literaturii române din perspectiva valorificării şi reinterpretării miturilor. Mihail Sadoveanu a urmărit în permanenţă să întruchipeze, la modul magistral, destinul neamului, cu toate virtuţile ce-l caracterizează. Încă cu mult înainte de începerea celui de-al doilea Război Mondial, el a năzuit ca această întruchipare să fie regăsită în imaginea unei singure personalităţi. Dimensiunile istorice, dar mai ales, cele legendare ale domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt l-au impresionat atât de mult pe Mihail Sadoveanu, încât a ajuns să-l identifice, la un moment dat, pe voievod cu întreaga spiritualitate românească. Aşa a luat naştere epopeea noastră naţională Fraţii Jderi, o trilogie compusă din Ucenicia lui Ionuţ (1934), Izvorul alb (1936) şi Oamenii Măriei Sale (1942). Mihail Sadoveanu a împletit armonios realitatea concret-istorică cu mitologia, reconstituind epopeic tot ce are mai durabil şi mai sfânt un popor, o ţară: frumuseţile naturii, măreţia oamenilor, idealul de libertate şi fericire, rosturile trecerii lor pe pământ ca fiinţe superioare, înzestrate cu suflet şi raţiune.

    Autor articol: Bibliotecar, Neacșu Cristina

    Bibliografie:
    Nicolae Florescu, Mihail Sadoveanu între realitate şi mit, Bucureşti, Ed. Jurnalul Literar, 2011, p. 15.

  • 15
    15.Noiembrie.Miercuri

    BARCARU, AURORA (1937–2007) poeta;

    Toată ziua
    2017.11.15

    No additional details for this event.

    BOLDESCU, VASILE (1880–1932)

    Toată ziua
    2017.11.15

    actor; 85 ani de la moarte /20 nov

    LEAHU, EMIL (1925–2002) stilistician, autor de manuale

    Toată ziua
    2017.11.15

    15 ani de la moarte /15 nov

  • 16
    16.Noiembrie.Joi

    CLAIN, A. (Abraham Klein) poet,

    Toată ziua
    2017.11.16

    traducator, medic; 110 ani de la nastere /16 nov

    CRISAN, CONSTANTIN R. (Toma Spataru) (1902–1985)

    Toată ziua
    2017.11.16

    scriitor, gazetar, preot ortodox;
    115 ani de la nastere /16 nov

  • 17
    17.Noiembrie.Vineri

    GHENCIU, BENONE poet;

    Toată ziua
    2017.11.17

    70 ani de la nastere /17 nov

    MOSCU, CONSTANTIN (1908–1997)

    Toată ziua
    2017.11.17

    învaţator, pedagog; 20 ani de la moarte /17 nov

  • 18
    18.Noiembrie.Sâmbătă

    CIOSU, PLATON (1867–1934) episcop ortodox,

    Toată ziua
    2017.11.18

    Arhiereu-vicar al Mitropoliei
    Ungrovlahiei; 150 ani de la nastere /18 nov

Postat în
Activități
Log In
Autentificare